Romanul ”Partea îngerilor” (Editura Litera, 2022), al scriitorului francez Bruno Combes, începe prin prezentarea unui caz-limită: o mamă, Lisa, nu își poate reveni după moartea…
În Sonata Kreutzer, marele scriitor rus abordează, ce-i drept, o temă mai puţin comodă, dar o face cu pasiune şi cu stil, şi cred că oricine îi citeşte lucrarea rămâne pe gânduri, îşi pune probleme pe care, poate, nu şi le pusese înainte.
Tolstoi nu oferă toate răspunsurile privind cum este alcătuită fiinţa omenească şi de ce suntem orbiţi şi chiar pervertiţi de instinct, fiindcă probabil nici el nu le avea, dar ridică nenumărate întrebări.
În Fenomenul Pitești, Virgil Ierunca a pătruns în infernul închisorilor comuniste, reușind să descrie ororile îndurate de tinerii studenți în marginea unui Pitești concentraționar.
Am citit cartea asta cu greu. Deși are mai puțin de 100 de pagini, după fiecare 6-7 pagini aveam nevoie de o mică pauză. Imaginile descrise aici abia pot fi suportate, sunt dincolo de imaginația unui om obișnuit. Trebuie, într-adevăr, să ai o minte diabolică să poți crea un asemenea sistem de tortură.
Panait Istrati (10 august 1884-16 aprilie 1935) s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis, grec chefalonit.
A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete, ca și Maxim Gorki, scriitorul rus cu care a fost comparat adesea. Și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne.
Un joc arhaic şi misterios, premisa pentru o călătorie în universul uman…
În această capodoperă a literaturii universale, Hermann Hesse ridică probleme existenţiale profunde, cu vădită tentă filosofică. Scrisă într-un stil scolastic, uşor pretenţios (poate că unii l-ar putea considera depăşit astăzi), lucrarea are marele merit de a nu fi câtuşi de puţin sterilă sau repetitivă, dimpotrivă, făcând o incursiune fascinantă într-o lume fictivă, cu caracter utopic, în scopul (nemărturisit explicit, dar subînţeles de autor) de a răspunde întrebării:
Prin romanul său, Gabriel Chevallier nu te îndeamnă să râzi, ci chiar te somează, pentru că, așa cum zicea într-una dintre maximele sale Chamfort, „cea mai irosită zi dintre toate zilele este cea în care n-ai râs”.
Astăzi, ca în fiecare an, ne amintim de moartea lui Mihai Eminescu. Cel mai cunoscut poet român s-a stins în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, pe 15 iunie 1889.