am nopți în care nu dorm gândindu-mă la moarte. stau îmbrăcat în zeghe în patul meu înconjurat de zăbrele imaginare și îmi aud propriul recviem. stau acolo chircit, în aceeași poziție în care am stat în burta mamei mele înainte de a fi născut în chinuri, și număr fiecare secundă de coșmar din această noapte valpurgică.
Tu mi-ai fost primăvară,
în zilele reci de octombrie.
Tu veneai cu suită de petale colorate,
din trandafirii ce se odihneau,
în grădina sufletului tău.
Tu pictai pe cerul ființei mele,
cu bucurii și surâsuri de curcubeu.
Tu îmi cântai serenade, la geamul inimii.
Al meu scop?!
Încerc a cugeta arta prin prisma simțurilor din ambele părți, cea a creatorului şi fără dar şi poate cea a artei însăşi…
salvează-te. 1 4 3 – „you are beautiful but you are boring” afișat în textbox-ul camerei de videochat – fața ta citind mesajul: fața celorlalți…
De dragoste cum stăteai pe piatra aceea de pe malul mării fată cu părul de aur tripod înzăuat de umbre şi amurguri îţi legănai picioarele-n…
nu vine nimeni să ne învieze.
avem loc și pentru mirese și pentru gineri
în locurile strimte
să zică sunteți prea mulți. nimeni.
nu se plânge de înghesuială.
Ești ca o mantră, dragă,
Lumea noastră-i poezie..
2 inimi pe-aparate într-o simplă anestezie.
Îți prezint inima mea de spumă;
Dacă te sperie vino mai aproape
Să vezi o eternitate prin caleidoscoape
E suficient să te oprești o clipă,
să lași respirația să doarmă în eter,
să lași inima să se învelească cu tăcere,
și să înțelegi.
Când mintea se oprește și neuronii încremenesc,
când pielea tace și necuvintele vorbesc,
atunci înțelegi.
Ȋmbrăţişările pansează suflete…
Clipă aruncată peste clipă naşte un prezent pur fără minte.
Libertate, eşti singură?
Te aştept de mii de vieţi, ai stat ascunsă ȋn cufere ȋncuiate de frici.
Ce zici, ieşi afară să vezi frumosul?
Domnu hamal, vă rog, povara luați-mi,
Căci bacșiș vă dau și eu.
Pantofi să meargă singuri dați-mi,
Luați-mi anii din bagajul greu.