Mihai Ciobanu – Poezii (2) | #FabricadePoezie

Strigătul pescăruşilor în urma noastră

şi fugile sânilor tăi cântate la patru mâini… de iubire
ce splendidă zi când ne-am ţinut de mână pe faleză
când soarele ruşinat de prezenţa noastră
se despovăra de îmbrăţişarea mării
îmbătaţi de nebuniile trupului am uitat de mare şi plajă
şi-am inventat cuvintele care ard pielea fără expunere la soare
dar focu-a ţinut nici cât o vară
în urmă-a rămas doar o poveste amară
din când în când eu tot mai visez despre tine
am ars nisipul în var-aceea
şi-am lăsat în urmă cenuşa incandescent-a iubirii
din care s-au hrănit pescăruşii
la patru ace… gătiţi pentru nuntă
şarpele în poziţia lotus
ascultă cum cad visele tinereţii în toamnă


Despărţire

între noi a îngheţat tăcerea
precum singurătatea apei din lotcile sparte abandonate la mal
scârţîie gesturile cele mai simple
iar buzele zac scorojite
în cuvinte ce nu vor să mai cânte
privirile noastre sunt moarte
florile zac scorojite în glastră
zâmbetele ghiduşe-au căzut
între şinele căi ferate
pe care te-ai dus spre niciunde
cocorii pe cer s-au aliniat în parada morţii finale
şuierul trenului despică splendoarea
şi să nu ucizi o pasăre în timp de cântă


Clopote

mi-am electrocutat degetele din care izvorau poeme
mângîind sânii câmpiei plină cu maci
am zâmbit gâdilat de albăstrelele ce patinau prin sângele meu
iubita mea îşi desface capotul pentru a privi cu centrul vital soarele
în timp ce poemul îşi eliberează duhurile sub formă de ceaţă
doar clopotele se joacă printre florile violete ale salcâmilor
albăstrind sufletele muritorilor
ca şi când viaţa ar începe cu sunetul acela grav
al sânilor tăi pradă sărutărilor mele…


Totul are un sfârşit

pe vremea când visele noastre se-ngemănau
iar din privirile ce ţeseam se năşteau şerpi
puteam să stăm îmbrăţişaţi fără să respirăm
între şoaptele împănate cu rouă ale unor maci
timpul putea să zgâlţîie lumea
că noi nici nu clipeam
acum treci doar prin mine ca o nălucă
şi tresar când numele tău
se-aude clar pe fundul fântânii
ce pot să fac
dacă ochii tăi mă urmăresc din tavan?
iar din valurile mării se nasc inorogi
care te sărută pe frunte?
abandonate nălucile se ofilesc în singurătate
la al treilea cântat al cocoşului să scuipi din tine ura


Ordinul miracopodelor

îngerii mi-au însoţit mereu drumul
pentru a face pustiul din sufletul meu
să rodească metafore
eu fiind veşnic îndrăgăgostit de-o fantasmă
incendiez cuvinte şi levitez pe ocheadele
fetelor îndrăgostite de ţipătul pescăruşilor
printre crengile unui dud bătrân
admir cum sânii tăi ce palpită
participă la mişcarea universală a firii
îţi împletesc busuioc în păr
şi-ţi fardez obrazul cu mirările viselor mele
de sub o piatră a răsărit un ghiocel


Certitudine

azi dimineaţă mi-a ieşit
am calculat culoarea ecuaţiei de undă a iubirii
acum ştiu ceva cert despre lume
este un fel de… numere ale iubirii
ecuaţii sofisticate ale îndrăgostirii
este un fel de probabilitate
un şir în fapt de numere ale iubirii, pare
la capătul căruia strajă este armonia, netulburarea şi viaţa
am visat asta toată ziua, seara eram o flacără albastră
din care se hrănea cuvântul minune
ochiul meu este un cerc deformat de gânduri albastre
în care este închisă o zeiţă.


Înlemnit

stau prosternat în lumina dimineţii
şi ascult şoaptele iubitei mele blonde din copilărie
ce-mi albăstreşte palmele
ochii ei bat toaca pe coastele mele
pentru a restaura timpul iubirii
şoaptele ploii cu petale de trandafiri
îmi spun că e toamnă
iar eu am înlemnit aşteptând
acel semn din privirile tale
ce mă îndeamnă la joacă…

Mihai Ciobanu
+ posts

Absolvent al Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Bucureşti, programator şi profesor de matematică, autorul câtorva zeci de cărţi de matematică, informatică şi şah pentru elevii din clasele 1-12.

Directorul unei firme de informatică specializată pe crearea şi comercializarea de programe financiar-contabile pentru companii şi al unei edituri.

Autorul a zece volume de versuri, membru activ al Cenaclului de Urgenţă şi contributor la câteva volume colective (versuri şi proză).

Versuri:

1.Singur ca un râu subteran 2016 Editura ArtCreativ

2.Diamante din lacrimă de cerb 2017 Editura ArtCreativ

5.Peştera mirării 2017 Editura Andorsis

4.Ploaia de lumină 2018 Editura Andorsis

3.Ochiul ascuns al uniVersului 2018 Editura Andorsis

6.Descântarea şerpilor 2019 Editura Grinta

7.Patima ceţii 2019 Editura Andorsis

8.Alianţa cocorilor orbi 2019 Editura Andorsis

9.Pătrate perfecte 2020 Editura Andorsis

10.Cifra zeilor 2020 Editura Andorsis

Volume colective apărute la Editura ArtCreativ :

Carusel cu simfonii tinere

Charme (proză)

Jurnalul unui câmp de aripi tinere

Dare de seamă

Roşu declarativ

Am citit pentru prima oară în public câteva poezii dedicate operelor lui Brâncuşi la Cenaclul Eminescu. Câţiva membri inimoşi ai cenaclului, printre care şi George Anca, au organizat o lectură publică unde am citit poeziile dedicate lui Brâncuşi. Într-o revistă a Cenaclului mi-au publicat una din aceste poezii. Cam aşa am debutat.

Dar cum partidul nu mă iubea, a trebuit să renunţ. Am mai încercat să public cărţi de matematică, informatică, şah, dar fără succes. De-abia în 1990 am publicat câteva cărţi de matematică. Am renunţat repede şi la sportul ăsta pentru că în România post-comunistă colcăia corupţia peste tot şi nu am putut să-mi recuperez banii cheltuiţi pe publicare.

De-abia în 2016, în disperare de cauză am publicat prima carte de versuri. Cred că voi renunţa să scriu poezii (am de terminat un roman, început la 20 de ani), iar dacă voi termina romanul promis (mie însumi), voi renunţa la scris: România nu are nevoie de cărţi, nici de creatori, nici de intelectuali. Vedem cu toţii că săracii, săracii cu duhul, mafioţii, corupţii fac legea în ţara noastră.

Din 1990 am pierdut atâta timp în stradă încât aş mai fi scris câteva cărţi. Şi nu m-am ales decât cu o cruntă dezamăgire. Aşa că, la ce bun... Totuşi, vă ofer acest miracol...

Ce părere ai?

error: Content is protected !!