Cristina Păun – Poezii | #FabricadePoezie
Neputinţe
Gânduri negative,
Uitate într-un rucsac vechi,
Rupt,
În pod.
Vise năruite,
Pierdute în zare,
La orizont,
La infinit.
Dezamăgiri,
Lăsate în trecut,
Sub plapuma de lână
A bunicii.
Neputinţe,
Pictate pe pânză,
Înrămate,
Agăţate-n cui.
Frici,
Puse într-o cutie,
Pe şifonier,
Pline de praf.
Iluzii deşarte,
Sculptate,
În gheaţa topită
Din paharul cu apă.
Emoţii,
Păstrate într-un sertar,
Deschis la zile mari
De o copilă inocentă.
Speranţe,
Puse sub pernă,
În fiecare seară,
Presărate în ceaşca
de cafea,
Dimineaţa, devreme,
Răsăritul tuturor
Dorinţelor.
Poeme
Poem,
Clădint dintr-un cuvânt boem.
Îmbolnăvit,
Pentru că prea mult a zăbovit.
Hoinar,
Peste ţarini de hotar.
Pierdut,
Pentru că nici timpul nu l-a oprit,
Să meargă mai departe,
La generaţiile toate.
Să transmită glorios,
Un mesaj spectaculos
Scris cu litere de-o şchioapă,
Împiedicat în vreo groapă,
Pentru ca în viitor,
Să parcugă drumu-n zbor
Poate chiar fără motor,
Să vorbească de amor,
Tot prin cuvinte boeme,
Ce se cheamă azi, poeme.
Complexe
Să-ţi vezi visul împlinit,
Purtat mândru de-un străin,
Sau să nu te simţi iubit,
Nici de paharul de vin.
Să te laşi învins din start,
Fără să lupţi puţin,
Când în suflet ai concert,
De gânduri ce te reţin.
Vezi în jur doar deşert,
Complexe ce tot revin
Şi un viitor incert
Ce aduce numai chin.
Tot ce face cu efort,
Dacă vrei să ai din plin,
Doar renunţă la confort
Şi munceşte, chiar puţin.
Să renunţi la un complex,
Deşi-i totul paradox,
Nu te afunzi în rogoz,
Uneori, poate fi roz!
Doar puncte
Inspiră-mă să te inspir
Sau mai şopteşte-mi trei cuvinte,
Ajută-mă să mai respir,
Când în jur sunt numai puncte.
Trei.
De suspensie. Între noi.
Trei. Sau patru, uneori.
Ajută-mă să găsesc calea,
Când rătăcesc până în zori,
Printre vise, gânduri şi dorinţe,
Uitate, adeseori!
Călăuzeşte-mi paşii,
Să găsesc calea spre bine,
Să aleg chiar fără ştire,
Mereu, drumul spre tine.
Şi stai cu mine, nu mereu,
Chiar dacă în tăcere,
Să fii doar tu îngerul meu,
Speranţă, pace şi iubire.
La capătul curcubeului
La capătul curcubeului mor speranţele,
Le-am văzut de dimineaţă îngropate.
Sunt cele de lângă mormintele sentimentelor.
E un cimitir întreg de vise pierdute,
Dar lumânările mai ard doar la crucile iubirilor uitate.
La capătul curcubeului…
Acolo unde iluzia şi dezamăgirea îşi dau mâna,
Îţi găseşti amintirea sentimentelor ce le-ai uitat,
Sau poate că le-ai pierdut,
când nu erai pregătit să le înfrunţi sau să le trăieşti,
O poţi face acum sau oricând.
Cristina Păun
Sunt debutantă în ale poeziei, îmi scriu stângaci primele texte.
Pagina mea de facebook: Cristina Păun
Adresa site-ului mea: https://www.cristinapaun.ro/
Mai multe informaţii despre mine găsiţi şi în acest interviu: https://booknation.