Nico Șimon – Poezii | #FabricaDePoezie
fermata
sunetul sirenelor perforează geamul
în cartierul astra
estetica blocurilor comuniste
suprascrie sistemul capitalist
mă uit la trecători și-mi amintesc ultima scenă din
Tanin no kao
cu oameni cu fețele din ghips
și străinul care-i petrece
într-o lume accelerată, fețele sunt făcute din rigips
care se sparge și se sfărâmă
și cade pe asfaltul încins
străzile au mai multă personalitate
decât oamenii care le traversează
visul meu este să mor
în orașul din fier ruginit
pielea betonierei sare odată cu materia cenușie
printre atâtea șantiere, e greu de crezut că
arhitectura secolului trecut
încă ne privește de la înălțimi
where are our monsters now, where are our friends?
să stai întins pe pat & să asculți urletele ieșind din boxe
nu e mare lucru
să ți se întindă flashuri pe obraz
de la ecranul supraîncălzit
nu e mare lucru
orbitele devin forme geometrice complexe
două cochilii golite
de țesutul melcilor preschimbați în noroi
violența dincolo de ecran este mută
păsări lovite de mașini
pisici care-și mănâncă prada
la fel și erotismul
insecte lipite unele de altele
pe scoarța vopsită a copacilor bătrâni
câini vagabonzi caută-ntre pori
feromonii care să le fie pe plac
nu am văzut decapitări, spânzurări,
dar aș fi putut să-mi trec degetele prin rănile deschise
ale unei persoane pe care o cunoșteam
dincolo de ecran sunt o formă decupată din carton
lumina se stinge & obrazul își recapătă
paloarea unui hikikomori european
păienjenel
în colțul dormitorului un păianjen
cu picioare de balerină anorexică
mumifică împăratul muștelor
afară trecătorii din viermi de jeleu
se topesc
sunetul metalelor inundă difuzoarele
să înlocuiască veșnica pomenire
degetele transpirate se încleștează
într-un păianjen mort
o rudă prin alianță a păianjenului din colț
se eliberează cu ură de corpul trădător
să se cuibărească în mormântul
de praf și scame de sub pat
goethe
l-au păstrat ca
deținuții să se minuneze de vitaliTATE
scoarța groasă contrasta cu umanoizii păstrați în cutiile de
chibrituri
unii spun că păsările obișnuiau să cânte
noaptea
printre crengile lui
dar se hrăneau din cutiile de chibrituri
unii spun că frunzele erau infestate
de omizi
care cădeau în cutiile de chibrituri
copacul n-a supraviețuit deținuților
pe ciotul lui goethe se așază un trecător cu țigara între
arătător și mijlociu
nu mai sunt cutii de chibrituri care să-i aprindă focul
bombardamentele continuă pe cealaltă parte
