Viorel Ioniță: Recenzie „Soarta mercenarului și alte destine” – Marina Costa
Doamnei Lelia Elena Vasilescu (Marina Costa pe numele de slovă) îi plac călătoriile, iar prin scrierile sale se plimbă și ne plimbă în lungi peripluri pe valurile cuvintelor, purtându-ne din Europa contemporană („Floare de Foc”, „Drapelul însângerat” și altele), România de după primul Război Mondial ocupând un loc important, până în Spania lui Sancho Panza din Spania premodernă. Apoi ne trece oceanul într-un periplu dramatic și sângeros până în America iberizată.
Din volumul său „Soarta mercenarului și alte destine” se remarcă povestirea care dă și numele cărții, o poveste aparent de capă și spadă, în realitate este creionată o istorie sfâșietoare de dragoste, dramatică și însângerată, la sfârșitul căreia personajul principal, mercenarul Chago, își găsește sfârșitul într-o apoteotică cruzime, inutilă după normele noastre, dar obișnuită și firească în acele locuri și acele vremi.
Este o carte care merită nu numai s-o ții trecător în mână, ci și s-o citești. O veți face pe nerăsuflate.
Volumul poate fi cumpărat de aici.
Leonida Ivel
Am apărut pe lume în 1952 (prea devreme?, prea târziu?), veșnic în așteptarea unor vremuri bune. De scris m-am apucat cu timiditate, neîncrezător în mine, așternerea sufletului pe hârtie fiind mai degrabă o necesitate personală, decât o nevoie de comunicare. Când alții m-au încurajat să perseverez, ca orice “geniu” care se respectă, mi-am ales un pseudonim, Leonida Ivel. Ce n-am reușit să-mi aleg a fost stilul, putând spune mai degrabă ca este... fără stil, singura notă comună a scrierilor mele fiind nonconformismul. Ca întreaga mea viață.