Petruța Petre – Poezii | #fabricadepoezie

Doar în carte… 

E prea târziu, de mult a trecut ceasul

Cel care mă-ndemna nevinovat

În nopțile târzii să-ți ascult glasul

Mă-ntreb acum dacă a meritat?

 

Nu-ți cer nimic că te-am iubit

Iubirea este singura mea vină

Doar ceasul nostru a trecut grăbit

Și noapte-a fost răpită de lumină.

 

Reproșurile nu mai au vreun rost

E limpede că ne-am iubit pe rând

Doi rătăciți prin viață noi am fost

Și ne-am trăit iubirea doar în gând.

 

Aici pe lume doar o ea și-un el

Mai pot trăi o dragoste curată

Cu sufletele împletite-ntr-un inel

Răpuși de-o flacără adevărată.

 

Dar e târziu, de mult a trecut ceasul

Până și noaptea-mi pare-un joc anost

În mintea mea-ți aud și-acuma pasul,

Deși din ce-am sperat, nimic n-a fost.

 

Refugiul nostru a rămas în vis

Și-am să-l invoc continuu pe Morfeu

Că poate-așa ne-a fost destinul scris

Noapte de noapte să ne întâlnim mereu.

 

Noi, două antagonice făpturi de ceară

Topite de-o iubire mult prea mare

Doi cerșetori ce n-au știut să ceară

Divinității dreptul la iertare.

 

Un el și-o ea desprinși dintr-o poveste

Ce-și plâng singurătatea zi și noapte

Îndură-te de ei, blestemu-l slobozește

Eliberează-i în iubirea dintr-o carte.


Departe

E-așa departe acuma între noi

Nici florile nu mișcă în grădină

În casa dragostei pereții-s goi

Și soarele nu ne mai dă lumină.

 

La știri au anunțat azi că iubirea

A evadat și din dicționar

De-ai auzit și tu, iubite, știrea

Să n-o mai cauți, este în zadar.

 

Departe s-a făcut fără să știu

Iubirea a plecat în pribegie

Dar uite că am învățat să fiu

Mai mult decât o tristă elegie.

 

Erai aproape, acum ești departe

Îndrăgostiții toți de dor suspină

Pe străzile pustii se lasă noapte

Doar licuricii se mai joacă în lumină.

 

Târziu, târziu la știri au anunțat

Că au găsit iubirea într-o carte

Trăia frumos, regină-ntr-un palat

Dacă o cauți, nu-i așa departe.


N-am știut

N-am știu ce să spun, n-am știut

Ochii mei te-au privit, am tăcut.

Mâinile mele plângeau după tine,

Sufletul se scălda în amare suspine.

 

N-am știut ce să-ți spun, n-am știut

Am privit către cer și-n genunchi am căzut

Mâinile mă trăgeau cu putere-napoi

Inima mea tocmai pierdea un război.

 

N-am știu ce să-ți spun, n-am știut

Am sperat că primesc fără să fi cerut

Lacrimi multe un nor de tristețe-au creat

Prea târziu pentru noi; nu ești tu vinovat.

 

N-am știut, recunosc, n-am știut

Mă teameam de final încă de la-nceput

Poate-o vorbă, un gest… ar fi fost de ajuns

Însă am așteptat în zadar un răspuns.

Petruța Petre

Mă numesc Petruța Petre, sunt profesor de limba și literatura română la o școală din mediul rural, din județul Constanța. Iubesc copiii și cărțile, iubesc oamenii și iubesc ceea ce fac.

Literatura a însemnat pentru mine o modalitate de evadare din cotidian. Citeam și-n felul acesta călătoream odată cu personajele în locuri noi, inedited. Eram fascinată de citit. Nu știu ce vârstă aveam când am început să-l citesc pe Mircea Eliade, pur și simplu m-a fermecat cu setae lui de cunoaștere și cu capacitaea intelectuală remarcabilă.. Cred că nu pot să vorbesc despre literatură, fără să mă raportez la Eliade. Pentru mine este și va rămâne mereu o personalitate a culturii românești.

Am debutat cu romanul El și ea adică noi, apoi a apărut seria pentru copii Întâmplări cu puști care conține trei volume și cele două cărți de poezie: În numele iubirii și Pașii iubirii. La sfârșitul lunii audust va apărea al treilea volum de poezie De-ale iubirii… și cartea pentru copii Puterea prieteniei.

Am publicat articole în revista online Catchy,  în Revista Parnas XXI, Revista Armonii Culturale, Revista Metamorfoze Literare, Antologia Anotimpuri, Antologia Albanezul, Antologia Inima nu face riduri, Antologia Vis cu Nichita, Antologia Ninge cu povești, Antologia  Antologia Steua Nordului, Antologia Reflucția Cuvintelor, articole în reviste de specialitate. Scriu din pasiune, scriu din suflet; pentru mine scrisul este un mod de manifestare a spiritului, un mod de a-mi consuma viața pe hârtie, un mod de a trăi.

Îmi place ceea ce fac. Scriind ofer celor de lângă mine, cunoscuți sau necunoscuți, frânturi din sufletul meu. E felul meu de a lăsa ceva după mine. Iubesc oamenii!

Ce părere ai?

error: Content is protected !!