Petruța Petre – Poezii | #fabricadepoezie
Doar în carte…
E prea târziu, de mult a trecut ceasul
Cel care mă-ndemna nevinovat
În nopțile târzii să-ți ascult glasul
Mă-ntreb acum dacă a meritat?
Nu-ți cer nimic că te-am iubit
Iubirea este singura mea vină
Doar ceasul nostru a trecut grăbit
Și noapte-a fost răpită de lumină.
Reproșurile nu mai au vreun rost
E limpede că ne-am iubit pe rând
Doi rătăciți prin viață noi am fost
Și ne-am trăit iubirea doar în gând.
Aici pe lume doar o ea și-un el
Mai pot trăi o dragoste curată
Cu sufletele împletite-ntr-un inel
Răpuși de-o flacără adevărată.
Dar e târziu, de mult a trecut ceasul
Până și noaptea-mi pare-un joc anost
În mintea mea-ți aud și-acuma pasul,
Deși din ce-am sperat, nimic n-a fost.
Refugiul nostru a rămas în vis
Și-am să-l invoc continuu pe Morfeu
Că poate-așa ne-a fost destinul scris
Noapte de noapte să ne întâlnim mereu.
Noi, două antagonice făpturi de ceară
Topite de-o iubire mult prea mare
Doi cerșetori ce n-au știut să ceară
Divinității dreptul la iertare.
Un el și-o ea desprinși dintr-o poveste
Ce-și plâng singurătatea zi și noapte
Îndură-te de ei, blestemu-l slobozește
Eliberează-i în iubirea dintr-o carte.
Departe
E-așa departe acuma între noi
Nici florile nu mișcă în grădină
În casa dragostei pereții-s goi
Și soarele nu ne mai dă lumină.
La știri au anunțat azi că iubirea
A evadat și din dicționar
De-ai auzit și tu, iubite, știrea
Să n-o mai cauți, este în zadar.
Departe s-a făcut fără să știu
Iubirea a plecat în pribegie
Dar uite că am învățat să fiu
Mai mult decât o tristă elegie.
Erai aproape, acum ești departe
Îndrăgostiții toți de dor suspină
Pe străzile pustii se lasă noapte
Doar licuricii se mai joacă în lumină.
Târziu, târziu la știri au anunțat
Că au găsit iubirea într-o carte
Trăia frumos, regină-ntr-un palat
Dacă o cauți, nu-i așa departe.
N-am știut
N-am știu ce să spun, n-am știut
Ochii mei te-au privit, am tăcut.
Mâinile mele plângeau după tine,
Sufletul se scălda în amare suspine.
N-am știut ce să-ți spun, n-am știut
Am privit către cer și-n genunchi am căzut
Mâinile mă trăgeau cu putere-napoi
Inima mea tocmai pierdea un război.
N-am știu ce să-ți spun, n-am știut
Am sperat că primesc fără să fi cerut
Lacrimi multe un nor de tristețe-au creat
Prea târziu pentru noi; nu ești tu vinovat.
N-am știut, recunosc, n-am știut
Mă teameam de final încă de la-nceput
Poate-o vorbă, un gest… ar fi fost de ajuns
Însă am așteptat în zadar un răspuns.
Petruța Petre
Mă numesc Petruța Petre, sunt profesor de limba și literatura română la o școală din mediul rural, din județul Constanța. Iubesc copiii și cărțile, iubesc oamenii și iubesc ceea ce fac.
Literatura a însemnat pentru mine o modalitate de evadare din cotidian. Citeam și-n felul acesta călătoream odată cu personajele în locuri noi, inedited. Eram fascinată de citit. Nu știu ce vârstă aveam când am început să-l citesc pe Mircea Eliade, pur și simplu m-a fermecat cu setae lui de cunoaștere și cu capacitaea intelectuală remarcabilă.. Cred că nu pot să vorbesc despre literatură, fără să mă raportez la Eliade. Pentru mine este și va rămâne mereu o personalitate a culturii românești.
Am debutat cu romanul El și ea adică noi, apoi a apărut seria pentru copii Întâmplări cu puști care conține trei volume și cele două cărți de poezie: În numele iubirii și Pașii iubirii. La sfârșitul lunii audust va apărea al treilea volum de poezie De-ale iubirii… și cartea pentru copii Puterea prieteniei.
Am publicat articole în revista online Catchy, în Revista Parnas XXI, Revista Armonii Culturale, Revista Metamorfoze Literare, Antologia Anotimpuri, Antologia Albanezul, Antologia Inima nu face riduri, Antologia Vis cu Nichita, Antologia Ninge cu povești, Antologia Antologia Steua Nordului, Antologia Reflucția Cuvintelor, articole în reviste de specialitate. Scriu din pasiune, scriu din suflet; pentru mine scrisul este un mod de manifestare a spiritului, un mod de a-mi consuma viața pe hârtie, un mod de a trăi.
Îmi place ceea ce fac. Scriind ofer celor de lângă mine, cunoscuți sau necunoscuți, frânturi din sufletul meu. E felul meu de a lăsa ceva după mine. Iubesc oamenii!