Matei Iosipescu – Poezii | #fabricadepoezie

tunel

în lume țipă
înfige-mi în ochi furculițe

îngerii ploii pictează galben cu vocea
tăcerea îşi lipeşte pereții reci de râsul meu, în chiuvetă se botează un copil
de marginea chiuvetei un bețiv cu mâinile se agață
se uită în oglindă
lumânarea e în plan vizual.


șezlong la soare

cele 4 gânduri pe care le am zi de zi
au fiert câteva ore până când zeama de pe fundul ibricului a topit emisiunea de la radio

„îmi dai și mie” era ca un fel de bună ziua la care erai obligată să răspunzi

universul și-a scrântit glezna în cartierul nostru, de atunci amicii mei îl abuzează verbal
născut mut era ochiul providențial din spatele ferestrelor
a folosit psihologia inversă să ne sperie, să nu ne apropiem

femei care-și ascund sentimentele precum picioarele
era ce vedea, atât

când am cerut azil între palmele tale
mi-ai zis că amintirea se face picurând.


Colega de apartament

norii și păsările fac din cer
o imagine 2d în care nu pot intra
și nu înțeleg zborul pe care vrei să-l facem la Paris

îmi spui că acolo o să fim fericiți, că acolo poeziile au mai mult sens, că acolo
ușa pe care am trântit-o aseară nu se mai aude

și tu ai probleme în a găsi oglinda potrivită?
mă întreba Joan când trecea pe lângă așteptările mele.

și se întâmpla să nu știu ce să-i răspund.

Matei Iosipescu

Numele meu este Matei Iosipescu, mă ocup cu training și management, sună serious stuff, dar eu mă consider funny și creativ. Am aproape 26 de ani, când îmi vine o idee mă blochez și caut imediat un loc unde să o notez (indiferent de context, oriunde aș fi și orice aș face).
Îmi doresc să scriu bine și să creez un film despre sensibilitatea umană văzută și simțită prin gesturile care rămân neobservate.

Ce părere ai?

error: Content is protected !!