Marius Ionescu – Poezii (4) | #FabricadePoezie
LUNI ŞI SORI
Luni și sori
Își dau mâna
Pentru o nouă misiune
Deasupra orașului cel
Mare, tăcut și adormit
Dar ce să știe ei
De prietenia ce stă
Și jelește
Învelită în ziare
De scandal și mizerie
Și ce să le pese
De adevărul care
Cerșește dreptate
Și iertare
Trecătorilor cu lentile
De contact de cal
Și timpane de tablă
Luni și sori
Și-au dat mâna
Dar dacă ne-am da-o și noi…
Ah, ce mai lumină!…
MASCĂ ŞI ROZE
Purtai o mască de frunze
şi crengi
Te întrebam nelămurit
de când şi de ce
şi-mi spuneai calmă
că aşa ai fost dintotdeauna
şi să nu mă tem…
Îţi creşteau roze pe chip
când ne sărutam privirile;
spuneai zâmbind-aproape-râzând
să stau liniştit,
să nu mă sperii de spinii
ce ne vor înconjura –
vor doar să aibă
grijă de noi…
Creşteau roze
în fiinţa noastră
împrejmuindu-ne
şi îmbrăţişându-ne
pentru totdeauna…
Astfel s-a arătat,
şi s-a pecetluit
definitiv şi irevocabil
iubirea noastră…
ULTIMA SCRISOARE A VIZITATORULUI
Aminteşte-ţi să-mi strigi numele
atunci când vei vedea
pe străzi umbra mea
Nu-l mai ştii?
Întreabă pereţii, străzile;
aşa am întrebat şi eu de tine
şi te-am strigat
de-au început să mă ştie
toţi necunoscuţii…
Aminteşte-ţi să-mi scrii;
ţi-am scris de ani şi ani
o puzderie de scrisori
fără de răspuns…
Nu ştiu unde s-au dus
şi ce-a mai fost
şi pe unde rătăcesc;
nici poşta nu ştie…
Aminteşte-ţi să mă cauţi
măcar aşa, de-un pamplezir
Te-am căutat şi-am tot întrebat
până când m-au săltat
şi m-au expulzat
cu primul personal…
Aminteşte-ţi…
Ba nu, Las-o baltă!
Vizitatorul a obosit
să te tot caute pe stradă,
pe incognito şi pe blat
Adio şi n-am cuvinte!…
Pardon!
Am uitat:
Păstrează-mi măcar scrisoarea
dacă are cine să ţi-o
mai şi dea…
POST¾SCRIPTUM
Aminteşte-ţi de ploi
atunci când soarele
îţi va face cu ochiul
şi-ţi va spune
că am trecut pe aici!…
Aminteşte-ţi de soare
atunci când ploaia va veni
şi te va uda
drept pedeapsă
că nu mi-ai văzut semnele!…
Aminteşte-ţi de ieri
şi de azi
şi de oricând,
iar dacă ştii pe cineva
cu o maşină a timpului,
să faci, te rog frumos,
un pustiu de bine
şi să-i spui
să ne întoarcă
în infinitul
ce ne-a apropiat,
ne-a îmbrăţişat
şi ne-a îndrăgostit!…
METAMORFOZE
Prefă-te în vânt
să fiu liber în zborul meu
la drum de stele
Prefă-te în stea
să-mi arăţi drumul
în noaptea ce-a învăluit
oraşul inutil şi adormit
Prefă-te în cuvânt
ce-aleargă rătăcind în vânt
şi apoi, dacă vrei,
atunci când va fi să ne vedem,
să-ţi aminteşti
să te prefaci
în cea mai mare IUBIRE
Marius Ionescu
Motto:
"Nu judeca niciodată o carte după copertă;
şi fluturii s-au născut din omizi!..."