Dac-ar fi să fiu altul decât cine sunt în prezent
Cred că aș alege pe loc să fiu Batman.
Nu m-ar deranja să am o viaţă dublă,
Aș căra fericit infractori într-o dubă,
Cum ar fi recidiviștii eliberaţi de guvern.
Sau aș putea să am un bolid de curse,
Să apăs pedala până la cap…
Despre moartea „buzduganului unei generaţii”, cum l-a numit criticul Eugen Simion pe Nicolae Labiş, s-a vorbit mult şi s-a speculat şi mai mult.
Cu toate acestea, nu cred că vom şti vreodată adevărul „gol-goluţ” despre nefericita întâmplare. Născut într-o familie de intelectuali patrioţi (un tată care a luptat în Al Doilea Război Mondial şi un bunic care a murit pentru ţară în bătălia de la Mărăşeşti), Nicolae a fost atras de scris şi artă încă din fragedă coplilărie.
La 5 ani ştia deja să citească, la 13 ani juca într-o piesă de Shakespeare, pe o scenă improvizată în satul natal, iar la 15 ani era cel mai tânăr participant la o consfătuire a scriitorilor din Moldova, fiind considerat „o minune a locului”.
Mereu aici la fereastră
Când m-aprinde poezia
O las să ardă…
Din focul acesta ce nu cunoaște cenușă
Strâng tot intangibilul în brațele mele…
Mi-e dor de tine,
Atât de dor încât te strâng cu versuri
În brațele mele… —
28 noiembrie 2018 Alb Alb este balastul ce și-l trage pământul Și face ca lucrurile să se desfășoare mai încet. Albă este lumina unui neon…
Ce vrajă te-a adus din nou la mine? Cum s-a-ntâmplat să te reîntâlnesc? Tu mă-ntrebi: „Ce faci, spune-mi, eşti bine?” Eu zic: „Aş mai putea…
De 1 Decembrie, Ziua Națională a României, am adunat mai multe poezii tematice, recomandări ale poeților din câmpul muncii…