Marius Ionescu – Poezii (2) | #FabricadePoezie
FUSE ŞI SE DUSE
Cu ochii-n soare
pân’ la miezu’ nopţii,
privesc un gând
care odată ce veni
îşi luă zborul
şi se duse naibii,…
dar ce gânduri
nu s-au pierdut
mai dihai de-atât
ca şi când
nici nu le-am văzut
prea orbiţi de altele
şi le-am lăsat
să se ducă
în bătaia vântului
de soartă…
ADAM ŞI EVA ÎN PANDEMIE
Ca şi când n-aveau altceva de făcut
decât să ne ia la bani mărunţi,
s-a întâmplat
să ne dezbrăcăm de secrete
în faţa lor,
şi n-au crezut
şi ne-au închis
departe de lume…
Ca şi când n-ar fi fost de ajuns,
ne-am susţinut pledoaria
în faţa lor
şi ne-au trimis surghiun
pe insula exilaţilor…
Tot a fost ceva,
căci departe de lumea lor
forţată la inaniţie
şi autocanibalism,
am dat naştere
unui nou univers!…
DE DRAGOSTE PANDEMICĂ
Măşti bolnave
ne ascund
şi ne reduc
iubirea
la tăcere…
Dar ce doctori
de gânduri
să ne mai vindece
sufletele măcinate
de atâtea boli
şi de unde
medicament?
ILUZIE CU LUNĂ PESTE IOR
Am văzut seara
venind peste Titan
ca o mantie de mister.
Ochii tăi de stea
erau duşi şi pierduţi
în ceaţa mulţimii
şi de unde lanternă…
Am văzut cum lumini
străjuiau parcul
făcând gardă aleilor noastre
de amintiri
şi de ce-a mai fost
dac-a fost…
Dar ce folos când
acum e târziu,
cerul cenuşiu
şi pe nimeni nu ştiu
cum te ştiam cândva
Am văzut luna plină
făcând „Jos Textila”
reflexiei din lac
sfidându-mă
de parcă n-avea
şi altceva de făcut…
Parcă nu era oricum apusă
biata zi ce ne-a despărţit
prosteşte
şi copilăreşte
până mâine…
ILUZIE CU FUM ŞI PARFUM
Păşeam pe Corso
şi-ţi priveam chipul
din reclamele
pe care le faci la
„Fleacuri şi Trucuri & comp.”
O tot fac
de când m-au dat afară
de la „Fabrica
de împachetat fum”;
cică nu ştiam să aburesc…
Păşeam în parc
şi vorbeam cu umbra ta
ce se desprindea
din statuia florii de dragoste…
De atunci mă-ntreb
când am să mă trezesc
cu ea părăsind
glastra de beton
întru iubirea noastră…
Marius Ionescu
Motto:
"Nu judeca niciodată o carte după copertă;
şi fluturii s-au născut din omizi!..."