Alina Arsene – Poveste terapeutică: Nuca bună, nuca rea
Nuca bună, nuca rea (Poveste terapeutică)
Undeva, într-un loc îndepărtat de orașul plin de tumult și cu clădiri alungite, o fetiță și un bunic au o discuție interesantă. În poienița cu flori și pomi fructiferi, stă mândru un nuc uitat de vreme, cu un trunchi ce poate fi cuprins abia cu zece brațe așezate cerc în jurul său. Ani la rândul, crengile sale dese și atât de încolăcite, l-au ajutat să ofere cu multă generozitate o umbră ce a răcorit și a bucurat suflete de oameni. Multe povești, discuții, secrete au fost auzite sub acea umbră a nucului ce le era martor tăcut!
Așa se întâmpla și în ziua caldă de toamnă când fetița și bunicul își odihneau picioarele după ce se plimbaseră împrejur. S-au oprit lângă uriașul nuc ce își apleca toate crengile de parcă voia să îi îmbrățișeze. Absolut de fiecare dată, atât pentru fetiță, cât și pentru bunic, era o plăcere imensă să poată fi alături unul de celălalt. Toată blândețea își găsise loc în glasul bunicului, iar fetița nu se mai sătura să îl asculte vorbind. Cu toate că avea doar câțiva anișori, aceasta păstra ascuns, pe undeva, un izvor ce aducea la suprafață întrebări fel de fel atunci când îl avea pe bunic aproape.
-Bunicule, tu știi ce este binele? Dar răul? Cum arată, unde le găsim? Și de data aceasta, mintea curioasă a micuței voia să afle ceva!
-Hei bine, draga mea, bunicul o să îți spună ce crede el despre bine și rău de care tu întrebi! A respirat adânc și a privit spre înainte! Nucul și-a dus mai aproape crengile pentru a auzi mai bine, tare îi mai plăcea să asculte povești.
Mâinile bătrâne și pline de linii trasate de timp se întind și scot din iarba deasă o nucă pe care bătrânul copac o lăsase acolo din dorința de a dărui celorlați. Ochii mici urmăresc cu drag ceea ce urmează!
-Iată, noi ne putem imagina acum că binele este această nucă. Rotundă, frumoasă, cu o coajă puternică și curată. Însă, mai este ceva, în interior! Palmele bunicului au acoperit nuca și după o apăsare scurtă, multe trosnituri au ieșit din coajă.
-Oh, am ajuns la miezul de nucă! Puternic, sănătos, stă lipit în cele patru cămăruțe ale sale și așteaptă să fie scos pentru a bucura pe cineva cu gustul său! Este nuca bună! Vrei să guști?
-Aha, vreau! Mmm, îmi place! a spus bucuroasă fetița, în timp ce mesteca miezul delicios!
-Draga bunicului, binele are un loc în fiecare dintre noi! Trebuie doar să îi dăm voie ca el să se arate oamenilor de lângă noi. El arată ca tot ceea ce este frumos în jurul nostru… copii, flori, soare, prieteni, culori, cântece, cărti. Bine înseamnă să oferi, să asculți, să ajuți, să înțelegi, să respecți. Bine este atunci când folosim cuvinte frumoase, când avem grijă de noi și de ceilalți, când facem ceea ce ne place, cum ar fi să dansăm, să pictăm, să cântăm, să scriem, să călătorim.
Deodată, crengile încolăcite ale nucului încep un freamăt nemilos. Poc, s-a auzit în iarba ieșită din pământ. Cei patru ochi au fost atrași de sunet!
-Ohh, ce avem aici?! O altă nucă! Să îi spunem nuca rea! Bunicul, cu aceleași mâini bătrâne, prezintă nuca ce tocmai fusese gonită din coroana de crengi! În continuare, fetița voia să observe cu atenție ceea ce îi arată bunicul!
-La început, putem spune că este tot o nucă, nu-i așa? Însă, dacă privim atent, putem să vedem că ea arată diferit. Are coaja neagră, parcă pătată cu noroi, subțire și spartă! Dacă apăs ușor cu degetele, se sfarâmă imediat, iată! Nici vorbă de miez frumos! S-a chinuit în această coajă atât de mult încât s-a uscat. Nimeni nu se poate bucura de el, are un gust foarte neplăcut!
-Uf, chiar nu arată frumos! Bunicule, ce putem face? s-a arătat îngrijorată, fetița!
-Putem să îl dăm deoparte! Așa cum a făcut nucul! Nu a vrut să îi fie stricate toate nucile frumoase și bune, chiar dacă și ea era nuca lui! Draga mea, la fel se întâmplă și cu noi. Răul își poate face loc, dacă îl lăsăm! Răul se arată prin jignire, minciună, lovire, ceartă. Este rău atunci când vorbim nepoliticos, distrugem lucruri, furăm. Răul ne face să credem că totul ne aparține, ne dă o putere falsă ce ne va aduce durere și dezamăgire mai târziu!
-Bunicule, de ce există binele și răul? a fost o altă curiozitate a micuței fetițe!
Cu duioșie, bunicul a strâns-o în brațele lui atât de liniștitoare și i-a vorbit fetiței din înțelepciunea sa strânsă de-a lungul anilor!
-Hmm, draga mea, atât binele, cât și răul, sunt prezente în viața omului. Ele au rolul de a fi parte din tot ceea ce înseamnă experiențe, adică acele situații, trăiri, întâmplări prin care omul traversează în viața sa și să învețe din fiecare. De-a lungul anilor, întâlnim în existența noastră bine și rău ce iau diferite forme sau chipuri. Nimeni nu poate avea doar bine sau doar rău! Ele se întâlnesc precum aceste crengi ale nucului, iar ceea ce avem de făcut este să separăm binele de rău. Tu alegi ce anume să fie mai puternic în viața ta, nu uita asta!
-Așa mult îmi place când discutăm! Nu voi uita ceea ce mi-ai spus, bunicule! Dulce îmbrățișare au avut cei doi sub frunzărișul bogat!
Timpul a trecut, fetița a învățat din experiențe diverse. Datorită timpului petrecut frumos alături de bunicul său, a putut să îmbrățișeze cum a știut ea mai frumos și mai drag, tot ceea ce înseamnă bine. Uneori, răul a vrut să fie prezent în viața sa, însă a știut cum să îl țină departe. Nucul bătrân a ascultat povești o veșnicie, a adus peste oameni umbra sa răcoroasă și nu s-a oprit din a împărți nuci bune, în timp ce și-a scuturat nucile rele!
Alina Arsene
Sunt Alina Arsene și profesez ca psiholog în sistemul de învățământ special, având o experiență de 10 ani în lucrul cu copiii.
Pasiunea pentru scris este relativ nouă, nefiind niciodată adepta jurnalelor sau notițelor! Însă, totul are un început, dar și legatură cu activitatea pe care o desfășor. Diferite emoții, situații trăite, copii ce mi-au ramas în suflet pentru totdeauna, o vorba plină de jovialitate și sinceritate copilărească, mici obiecte trecute prin multe mâini curioase, pe toate le-am transpus în povești.
Astfel, Emoții de copil - povești terapeutice este titlul pentru prima mea carte, ce urmează a fi publicată.
Între timp, scrisul mă însoțește mai departe! Am în plan un material privind dezvoltarea emoțională, alte povești fiind deja finalizate.