Viorel Ioniță – Poezii | #FabricadePoezie
Într-o gară
Domnu hamal, vă rog, povara luați-mi,
Căci bacșiș vă dau și eu.
Pantofi să meargă singuri dați-mi,
Luați-mi anii din bagajul greu.
Luați-mi zilele de artrită pline,
Și grele nopți de insomnii,
Și dă-mi ce crezi că-mi face bine,
Dracului, măcar o zi!
Acu, nu tot, te rog, să-mi iei,
Lasă-mi mintea cum e ea,
Și s-o prinzi pe ea, de vrei,
Mâner la valiza-mi grea.
Mov
Aveam camera în mov,
Şi podeaua, totu-i mov,
Chiar tavanul, clanţa-s mov
Ochii îi aveam tot mov,
În ei sufletu-i, fireşte, mov,
Şi ca pielea, păru-i mov.
Când priveam la norii mov,
Prin fereastra din zid mov,
Şi ea mov, ca cerul mov,
Aerul l-am spart, că-i mov,
Dar, mi-am zis să scap de mov,
Şi am dat pe mov… cu mov.
Din ciclul: “O mască râde, o mască plânge”
Leonida Ivel
Am apărut pe lume în 1952 (prea devreme?, prea târziu?), veșnic în așteptarea unor vremuri bune. De scris m-am apucat cu timiditate, neîncrezător în mine, așternerea sufletului pe hârtie fiind mai degrabă o necesitate personală, decât o nevoie de comunicare. Când alții m-au încurajat să perseverez, ca orice “geniu” care se respectă, mi-am ales un pseudonim, Leonida Ivel. Ce n-am reușit să-mi aleg a fost stilul, putând spune mai degrabă ca este... fără stil, singura notă comună a scrierilor mele fiind nonconformismul. Ca întreaga mea viață.