![](https://i0.wp.com/fabricadepoezie.ro/wp-content/uploads/2020/06/marius-ionescu-cover-scaled.jpg?resize=1000%2C563&ssl=1)
Marius Ionescu – Poezii | #FabricadePoezie
ILUZIE CU IZOLARE
Izolaţi în tăcere,
privim ca la cinema
vise de placebo
pictate bolnav
şi murdar…
Oraşul cufundat
în boală şi suferinţă
nu mai are voce
să strige;
cineva i-a pus
un căluş-mască
nu care cumva să se ştie,
nu care cumva să se-audă,
şi de fapt cu ce folos?!…
Adevărul
zace aruncat
într-o rezervă
aşteptând un medic
să vină
să-i spună: gata,
poţi să ieşi!
Operaţia s-a terminat,
te aşteaptă dricul!…
RENDEZ-VOUS
Ne mai vedem şi mâine;
De ce să ne grăbim
Să ne petrecem timpul cu cap
Când oricum
A fost decapitat
Şi de unde să-şi mai dea seama
Ce şi cum şi când?!…
Ne mai vedem şi poimâine;
Mâine-i departe
Deşi pe azi…
Mai ieri
l-am expediat
cu personalul de 11
urându-i cale bătută…
De-atunci aştept cuminte
Să se spună când şi cum,
Să se dea la ziar
Şi să grăiască profeţii dimineţii
Că vei veni;
“Nu-mi pasă, eu pot s-aştept”
Nu contează unde :
La Sud, la Vest,
La 1, 2, 3 sau la orice linie.
Ne mai vedem oricând o fi…
Să se pupe astrele
Şi ce va fi, va fi !
ILUZIE CU PLOAIE DE PLOIEŞTI
Săruta asfaltul cu paşii ei fermi…
Eram în 30 şi mă întrebam
Privind cu jind
Când oare îmi va veni rândul
s-o cunosc…
Săgeta oraşul cu priviri electrice
Creând panică browniană
Moleculelor umane din jur
“Femme du fatalité” ziceau
Bătrânii strânşi la sfatul chibiţilor
Din parcul şahiştilor…
Şi doar eu ce-o aşteptam cuminte
Fără să m-ascund
Și fără să mă tem
De otrava sărutului!…
Asta fatalitate, monşer!
COLIZIUNI
Ieri, pe la 7-pierdute-fix,
m-am lovit de stele
şi a izbucnit o ploaie de scântei
ce cădea peste oraşul meu
din foi de ziar
şi de tutun prost
care s-a aprins
şi s-a dus…
Azi, pe la nu-ştiu-fără-un-sfert
m-am ciocnit de lună
şi din praf şi pietre
mi-am făcut
o casă-dulce-casă.
Lunatic;
ce să mai spui?!
GLISSANDO
M-ai chemat cândva
să-mi arăţi muzica
noilor luni de lumină
Tăceam sceptic;
puteam eu şti
cum ar suna razele ei?!
M-ai chemat cândva
să le cântăm
bătrânelor stele
Râdeam;
ştiam eu oare
ce stele ne-ar asculta?
Ca mai ieri
să mă cheme alţii
şi să-mi spună
despre tine
şi de un bilet
spre concertul din cer…
Mă gândeam că ai găsit
o maşină a timpului
şi ne-o vei aduce pe Amy
sau pe atâţia alţii,
doar că biletul era doar
dus-fără-întors,
iar muzica s-a oprit…
![](https://i0.wp.com/fabricadepoezie.ro/wp-content/uploads/2020/06/Marius-Ionescu.jpg?resize=150%2C150&ssl=1)
Marius Ionescu
Motto:
"Nu judeca niciodată o carte după copertă;
şi fluturii s-au născut din omizi!..."